Sunt două feluri de oameni care nu te privesc în ochi: cei care vor să ascundă o minciună și cei care vor să ascundă o iubire

Privești în ochi când spui te iubesc. Privești în ochi când spui te urăsc. Când vrei să trăiești un moment fericit alături de cineva drag sau când cauți răspunsuri. Când taci și ochii vorbesc. Când spui un adevăr. Când iubești. Cauți de fiecare dată să găsești un refugiu într-o privire. Un argument. Liniște. Închizi ochii doar atunci când adevărul devine o minciună iar dragostea o trăire ascunsă. Transformi privirea într-un refuz și dragostea toată într-un fals. Sau într-un sentiment prea puternic ca să îl poți spune fățiș. Oamenii urăsc și iubesc cu aceeași putere și de fiecare dată se vede. O vezi după emoții, după cuvinte, după ochi.

Când iubești nu cauți motive. Să spui că iubești însă este privilegiul celor împliniți. Unii pot iubi o viață și păstra în ei emoția unui gând fericit. Sau erotic. Atunci ți-e teamă să privești omul drag ție în ochi, de parcă ai ști că o singură privire ți-ar trăda tot secretul. Unii transformă dragostea într-un secret pe viață și nu că vor ei așa. Așa e însăși viața, cu secrete. Pentru că ochii unui om îndrăgostit nu pot să mintă. Și nici ochii unui mincinos. Repede îți dai seama câtă dragoste sau câtă ură se ascunde într-o margine de iris. Uneori minți că trebuie, deși nu e bine. Uneori ascunzi o dragoste că tot trebuie. Atunci nu privești. Pleci ochii în jos și te simți incomod sau umil. Și-ai vrea să fie totul altfel. Să poți da ochii drept trofeu al sincerității. Unii însă mint o viață și nu s-ar sinchisi să o mai facă o dată. Unii iubesc o viață și-ar vrea măcar pe-o clipă să poată privi doi ochi atât de dragi.

Sunt două feluri de oameni care nu te privesc în ochi: cei care vor să ascundă o minciună și cei care vor să ascundă o iubire.