Când tu vei avea dorință, eu nu voi mai avea timp

Ceea ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată cu aceeași intensitate. Da, dragostea e veșnică când o simți din inimă, dar până și dragostea are termen de valabilitate când lucrurile nu sunt reciproce. Emoțiile se pierd în timp, doar amintirile poate rămân, dar ele nu vor înlocui setea de-o iubire sinceră. Unii lasă, alții se întorc. Unii fac minuni în numele dragostei, alții înjură. Și doar cei cărora nu le va păsa de timp și dorințe neâmplinite, vor fi fericiți. Vor lăsa de la ei și vor iubi sincer. Restul se vor simți împliniți pe-o clipă, apoi vor regreta. Că nu li se împlinesc dorințele. Că nu mai au timp.

Cei care iubesc și lasă nu vor ști să țină alături fericirea. Cei care iubesc și zic că nu pot, atunci nu-și pot argumenta nici dorința de a face pe cineva împlinit. Cei care iubesc și strigă că nu o merită nu înțeleg că asta ar putea deveni într-o zi un adevăr dureros. Cei care iubesc și suferă nu vor putea oferi mai mult decât nefericirea lor. Cei care iubesc și găsesc pretexte vor transforma dragostea în cel mai bun pretext de a trăi neliniștiți o viață.

Când tu vei avea remușcări, eu nu voi mai avea putere pentru a mă întoarce. Nici chef. Când tu vei avea dorință să construiești, eu nu voi mai avea dorință să lupt. Când tu vei avea timp, eu nu voi mai simți bătăile inimii, să număr timpul cu ele. Când tu vei avea chef de mine, eu nu voi mai avea poftă să încerc, să fiu, să te am. Nu voi găsi necesar să-mi ung rănile ce mi le-ai făcut cu prezența ta.