O lacrima...

Uneori nu este de ajuns ca sa tii persoana iubita aproape. Dar ce este iubirea? Ea a cauzat aceasta lacrima? E greu de spus. Iubirea este legatura dintre doua inimi, bratul care te ajuta sa te ridici la greu, odihna sufletului si magaierea lui cu soapte si vorbe de alint, cu vise si sperante construite de doi indragostiti, o treapta spre fericire, dar si spre suferinta.
L-a cunoscut acum doi ani. Cu ochii ei albastri, precum podoaba de azur a Cerului, a realizat din prima clipa ca el este acela ce avea sa o faca fericita.
O privire pe furis, un zambet schitat cu timiditate si o cazatura din cauza atentiei indreptate spre ea, a fost de ajuns sa realizeze si el ca este speciala.
Prima declaratie de dragoste, primul sarut, vor ramane mereu in amintirea acestora, ca un soare ce vesnic incalzeste si mangaie pamantul ragusit de atatea strigate dupa ajutor.
Atunci era o zi ploioasa.
Ea a pierdut autobuzul spre casa. Nici un taxi nu a luat-o, singura solutie fiind sa mearga singura acasa, printre picuriii de ploaie ce se jucau in parul ei udandu-l si mai tare. Mergea privind cerul gri, din cand in cand mai mocnind intr-un colt vreun nor vanat. Plangea, dar nimeni nu ii putea deosebi lacrimile de picaturile de ploaie.
Nu dupa mult timp simti ca nu mai este udata de ploaie. Cand se intoarce, il observa langa ea cu o umbrela mare si rosie.
Se dezbraca de haina si i-o dadu ei, sa se incalzeasca.
El-O zi proasta, nu?
Ea-Cam da... Multumesc pentru ajutor! Esti foarte dragut cu mine
El-Nu trebuie sa imi multumesti... Nici nu as putea fi altfel.
Ea-De ce nu?
El-Pentru ca TE IUBESC! Esti raza de soare care ma face sa zambesc...
In acel moment vantul le-a furat umbrela, ducand-o departe, dar lor nu le pasa. Ei se sarutau in ploaie, chiar daca era frig, chiar daca ploua, chiar daca batea vantul cu putere, erau impreuna..